George

Mă cheamă George Popârlan, am 62 de ani, la origine am fost inginer, dar toată viața am fost Voluntar.

La maturitate, am realizat că am trecut pe lângă unele ocazii sau șanse care – poate – m-ar fi ajutat să fiu și mai mulțumit că n-am făcut degeaba umbră pământului… Așa că, după mulți ani de manifestare în acțiuni de voluntariat, așa cum erau ele concepute în trecut, dar de larg interes, am aflat de existența unor ONG-uri cu preocupări în protecția mediului înconjurător și am rezonat cu îndemnul și solicitarea lor de a face ceva pentru țara noastră (chit că sună cam pompos…).

Sunt azi în al cincilea an de colaborare cu tineri care-și propun și reușesc să planteze cât mai mulți copăcei în zone defrișate, dezavantajate fie de condițiile climatice fie de intervenția brutală a unor exploatări industriale și am observat că merită. Rămâne ceva bun în urma noastră, chiar dacă am avut și unele insatisfacții. Dar am realizat că există o speranță și pentru meleagurile noastre, că sunt destui tineri care respectă ce-i bun și le pasă de lumea care-i înconjoară. Eu zic în felul următor: dacă poți face ceva bun, este foarte bine; dacă nu, măcar apreciază și păstrează ce fac alții pentru tine și pentru comunitate, și tot e bine!

Cam asta ar fi de spus, restul sunt detalii care te îmbogățesc spiritual și te fac să te simți bine în pielea ta, având satisfacția ca ai învățat ceva nou pentru tine și că viața poate fi frumoasă! Căci nu e bine să lași timpul să treacă pe lângă tine, fără să te implici, pentru că sunt atâtea lucruri de făcut și de păstrat pentru generațiile viitoare. Nu trebuie să-ți planifici viața ca pe o afacere, ci să o trăiești cât mai frumos și cu folos alături și împreună cu toți ceilalți. Nu e simplu, nu-i ușor, dar merită, nu-i așa?