Daniel

Daniel Părchișanu, 45 de ani și o experiență de 20 de ani (cu mici întreruperi) în proiecte de voluntariat. Am lucrat într-o corporație, iar de curând am hotarât să încep ceva pe cont propriu și sunt asociat la un restaurant cu specific românesc.

Am început să fac voluntariat în facultate la o organizație care venea din Anglia și care aducea diferite materiale și echipamente medicale clinicilor din România. De atunci, voluntariatul a început să facă parte din viața mea, indiferent de locul în care am trăit. Chiar și atunci când am fost plecat o perioadă în Canada, am fost voluntar la o organizație care oferea programe pentru copiii din clasa a opta și liceu pentru a-i convinge să-și continue studiile. Când m-am întors în țară, am avut o perioadă foarte aglomerată la serviciu și începusem să uit să mai fac lucruri pentru mine. Atunci mi-am reactivat pasiunea pentru voluntariat și, prin intermediul unui coleg, am intrat în legătură cu o organizație care îngrijește bolnavi în stadii terminale, cu care colaborez și acum.

Sunt mai multe lucruri care mă motivează să fac voluntariat. Primul este că nu îmi place atitudinea (des întâlnită în jur) de a ne plânge că totul merge prost, fără să încercăm să facem ceva pentru schimbare. Al doilea lucru este calitatea ridicată a oamenilor pe care îi întâlnești în activitățile de voluntariat.

Câteva lecții pe care le-am învățat din voluntariat sunt: cea a smereniei, a implicării înainte de critică și faptul că e foarte important să ai o astfel de latură în viața ta, pentru că îți aduce mai multă împlinire.

Voluntariatul înseamnă pentru mine: naivitate, fericire (cu adevărat fericit ești când faci ceva pentru alții) și prietenie.